Uf!

ianuarie 11, 2007 at 5:48 pm (Liber la nervi...)

Azi a fost o zi ciudata. O zi de aia (sunt convinsa ca aveti si voi zile de astea) in care m-a enervat aproape toata lumea si nimeni in special. O zi in care si o intrebare gen „Nu vii sa mancam?” o percepi ca pe o injuratura. Fara un motiv anume, fara sa ma agreseze psihic cineva mai mult ca in alte dati …

Culmea, am destule motive azi sa fiu vesela si totusi… Iritare e cuvantul zilei. Azi i-am dat ignore unui prieten pe mess. Poate am fost rea, sincer, mi se rupe. M-am saturat sa ma gandesc mereu la ce e mai bine pentru altii, m-am saturat sa existe mereu in viata mea o persoana sau alta, care, in orice moment, sa fie mai importanta pentru mine decat propria mea persoana. M-am saturat sa fiu mereu rabdatoare, sa fiu mereu politicoasa cu unii care nu-mi raspund la fel. M-am saturat sa respect pe toata lumea si sa ma respecte doar unii. La fel, m-am saturat sa zambesc mereu doar ca sa nu stric dispozitia unuia sau altuia, sa urlu in mine de nervi, dar sa vorbesc calm pentru ca asa m-a invatat mama ca e politicos. Mi s-a acrit. A cata oara?

Maine o sa uit, sunt sigura, o s-o iau de la capat…Pana intr-o zi…O alta zi ciudata ca asta. Si apoi o sa uit din nou. Oamenii nu se invata minte, nu-i asa? O fi prostie sau o fi natural si intelept? Poate e o prostie naturala, o prostie atat de des intalnita incat a devenit „naturala”. Hai sictir! ( King:*)

Cand omul simte ca o ia razna, primul gand, probabil, care-i vine-n minte e ca vrea sa plece. „Departe!” Departe de ce? De cine? Sa faca ce, acolo, departe? Nimeni nu stie exact, dar raspunsul standard e „departe de TOT, sa uit de TOT”. Aha, adica de familie, prieteni, tot ce ai familiar. Alta prostie. Dupa ce ca simti ca-ti pica cerul in cap, vrei sa pleci si departe de toti cei care, chiar daca nu pot face nimic sa te ajute, cel putin 10 secunde se gandesc daca ar putea face ceva. Si asta e mare lucru. O mai zic o data. MARE LUCRU!  M-am aprins! Exact, m-am ambalat si enervat singura, fara ajutor. Ciudata zi, am mai zis asta?

Deci vrem sa plecam departe, sa lasam in urma tot. Buna idee! Cu siguranta, scapam de „tot” ala care ne macina. M-am pierdut in detalii. Si va asigur ca am mai multe detalii in minte decat am asternut pe foicica asta virtuala. M-am blocat. Ma uit la tastatura si nu stiu ce sa mai zic, imi fug ideile prin cap mai ceva ca la Formula 1. Abandonez, asa fac mereu…Luptatorilor de orice fel, pentru orice ideal de-un minut, o zi sau o viata, tot respectul! Nu ma numar printre voi…

Legătură permanentă 5 comentarii