Praga

ianuarie 29, 2007 at 7:35 pm (Prin lume..., Uncategorized)

Capitolul 1 – Drumul spre Praga

Am pornit miercuri pe la ora 14.00. Josh si Ovi in fata, eu si Tibi in spate, formatie completa. Si o gramada de bagaje. Pacat ca n-am facut poze in masina, cu sacii de dormit, laptop-uri, genti mici, chips-uri si sticle de apa sau suc…si noi, respectiv eu cu Tibi, tintuiti pe bancheta din spate deopotriva de gramada de bagaje cat si de centurile de siguranta. Ne-am oprit o singura data pana la granita, sa cumparam una-alta din ultima benzinarie romaneasca si sa verificam toaleta. :)) La granita n-am avut probleme, noi romanii, pe Josh l-au chinuit toti vamesii, romani, unguri, slovaci si cehi. 😀 Din Ungaria, am luat-o pe autostrada. Drum lejer, nu prea aglomerat, media a fost de 120 km/ora. Am tot oprit pe drum, ba sa punem benzina, ba sa ne mai dezmortim. Voiam sa ne oprim in Budapesta la restaurantul mexican, dar era deja destul de tarziu, asa ca am trecut ca prin branza prin Ungaria. Am vazut Bratislava de pe autostrada, am tanjit sa intram prin oras, dar n-a fost sa fie. Pana am intrat in Cehia drumul a fost ok, autostrada curata ca-n palma. Din Cehia a inceput distractia. Mai bine zis de pe la 150km de Praga. A inceput sa ninga, nu vedeam la 5 m in fata, era gheata pe jos, ce mai, distractie… Facusem rocada cu Ovi, asa ca eram eu in fata cu Josh, eu pe locul mortului.:p A fost super dragut. :)) Am facut 150km in cam 4 ore si ceva, se circula cu 40-50 la ora. La un moment dat, din sens opus, la o distanta cam de 15 m de noi, a trecut un tir si ne-am trezit cu o avalansa de zapada pe parbriz. Ne-am speriat nitel, am zis slava Domnului! ca nu s-a spart si, cu inima-n gat, am plecat mai departe.

Capitolul 2 – Praga si englezii

Am ajuns in Praga pe la 2 noaptea. Nu aveam nici cea mai vaga idee unde e strada cu hostelul nostru, asa ca pana la urma, Ovi s-a suit intr-un taxi si noi ne-am luat dupa el. Hostelul se numeste Crown and Bard si e super tare. Era intr-o cladire veche, iar intrarea era pe la o usa cu sonerie, o usa metalica. Prima impresie a fost ca trebuie sa zicem o parola ca sa putem intra, ca in filme, o locatie secreta, iar la subsol se joaca poker… Am sunat la sonerie si usa s-a deschis cu un zgomot parca luat si el din filme. Am coborat cateva trepte si ne-am trezit intr-o incapere din alt secol. Camera noastra se numea Frodo. Ca sa vezi, camerele aveau nume. ;)) Eram la etajul 4, dar practic era etajul 8. Ne-a cam lovit damblaua tot urcand si coborand scarile. Oricum, ne-am cazat si l-am sunat pe Rob. Rob e un prieten de-al nostru, englez, care era si el cu prietenii lui in Praga. Ne-a zis numele pub-ului unde era si am pornit intr-acolo. Pub-ul se numea Teckle Meckhle, evident, noi pronuntam Tecle-Mecle. O singura fata a inteles ce cautam si cand a pronuntat numele, am sarit toti :”Yes, yes, that’s it, thanks!”si am izbucnit in ras. Nu semana deloc cu ceea ce incercam noi sa rostim. :)))) I-am gasit pe englezi, erau in forma mare. Am comandat ceva bere, super buna si ne-am pus la povesti. Au cehii astia o bere…mama mama. De asteptat, oricum.:)) Pe la 4 dimineata am plecat sa cautam ceva de mancare si un alt pub. Din pacate, erau toate inchise, Mac-urile la fel. Pana la urma ne-am oprit la Herna, un pub dragut, cu multe locatii in Praga, ne-am luat mancare de la singurul Mac deschis la ora aia si am continuat sa testam berea. Englezii beau mult, foarte mult. Josh la fel. Noi, romanii, eram cam varza, obositi, nu mai puteam bea sau fuma. Rob si prietenii lui sunt fenomenali. Am ras cu ei de ne-am prapadit. Ei probabil faceau misto de accentul nostru, noi chicoteam din cauza accentului lor. Unul din ei, Garett, era in Praga de cateva luni, lucra acolo, el a fost ghidul nostru. Altul dintre ei, curios, nu i-am retinut numele nici unul dintre noi, a scos fraza serii/noptii. ” In theory, probably, I should just might would go back to Liverpool Saturday” =)))) Pe la 10 dimineata am abandonat lupta cu alcoolul si strainii si ne-am carat in cautarea hostelului. Eu, Ovi si Tibi. Evident, Josh a ramas cu cei 5 englezi. Am ajuns la hostel, ne-am schimbat ca eram uzi fleasca de la zapada si am coborat la masa. Am zis ca a nins non-stop? In fine. La hostel aveam micul dejun gratuit. Cafea, ceai, lapte, suc de mere, vreo 5 feluri de pateu, alte 5 de gem, miere, margarina si unt, branza topita, ciocolata, ceva crema de alune, toate astea in cutiute mici, de plastic, cornuri super bune… Ne-am propus sa dormim pana pe la 2, ora locala si apoi sa iesim prin oras. Ne-am trezit cu chiu cu vai pe la ora 7 seara. :))) Prima oprire a fost o pizzerie de langa hostel. Eram lesinati de foame. Pizza era buna si cam la acelasi pret ca in Cluj. A fost distractie mare sa ne obisnuim cu preturile lor. Nu stiam daca 25 de coroane o cafea e scump sau nu. Transformam in euro si apoi in lei. :)) Cehii au cea mai mica bancnota in valoare de 100 coroane, cam 110 mii lei vechi. In rest aveau monede doar. Ne era cumva sa lasam bacsis o moneda de 50 de coroane sau una de 20 si alta de 50. In fine, pana la urma, in prima seara am lasat destul de mult, a doua seara am iesit rusinati, fara sa lasam bacsis. :)))) De acolo am coborat in centru si ne-am scaldat privirile cateva ore. Praga e superba. Nu pot sa va povestesc, e bine sa vedeti cu ochii voastri. Aveti ce! Ne-am intors rupti de oboseala, cu bocancii uzi fleasca si creierii zornaindu-ne inghetati. Ne-am luat bere in camera in speranta ca o sa ne uitam la un film, pe laptop-ul lui Tibi. Ne-am plictisit rapid si l-am lasat doar pe Josh cu laptop-ul in brate, noi incercand sa dormim. Ei bine, reusesc cu chiu cu vai sa atipesc, dar belea mare, Ovi si Tibi incep sa vorbeasca despre radio, si sa vorbeasca si sa vorbeasca. M-am abtinut cat am putut, dar intr-un final, am tipat la ei. „E 3 dimineata, treceti la culcare ca maine plec fara voi in oras, mama ei de treaba.” L-am auzit pe Tibi zicand, da, are fata dreptate, iar la 10 secunde dupa aia, am tresarit speriati. Un sforait infiorator venea dinspre patul lui Tibi. Infiorator, pe cuvant! Parca sforaia pe voci, hrrrrr, pfui, HRRRRRRR, HRRRRR, pfui pfuuuui. Am izbucnit in ras cu Ovi si Josh, l-am intors pe Tibi de pe o parte pe alta, nimic nu functiona. Se trezea 3 secunde, zicea scuze si incepea iar. Eram gata-gata sa-l scoatem pe coridor, in pragul disperarii ne-a adus. Nu stiu cand si cum am adormit, dar s-a intamplat si asta.

Capitolul 3 – Sa te tina picioarele, frate!

A doua zi, respectiv vineri, am iesit destul de devreme prin oras, dupa ce am luat micul-dejun. Ne-am plimbat peste tot, de la orasul vechi, la podul Charles apoi la castel. SUPERB! Peste tot doar cladiri vechi, n-am vazut blocuri, chiar ne intrebam pe unde locuieste toata lumea. Se pare ca stau toti in case vechi.:-< De la castel se vedea tot orasul. Praga nu e foarte mare, dar e…romantica. :)) Eu una m-am indragostit. E plin de turisti, se pare ca aproape toata lumea vorbeste cat de cat in engleza. La hostel, la receptie, unul din baieti era italian, altul slovac. Am intalnit in hostel canadieni, americani, italieni, indieni, cativa asiatici (n-as putea sa spun ce erau)…toata lumea intra in vorba cu toata lumea, toata lumea parea fascinata de oras, toti erau deschisi si veseli… E plin de negri in Praga, care, ori incercau sa ne vanda…ceva;), ori sa ne pofteasca prin tot felul de pub-uri. Da’ noi nu ne-am lasat dusi.:)))) 

Capitolul 4 – Musical-ul

Am avut bilete la un musical, Dr Jekyll and Mr. Hyde. Josh era convins ca spectacolul o sa fie in engleza, dar, surpriza, n-a fost asa.:)) N-am inteles o boaba din ce vorbeau sau cantau aia pe scena, dar pot sa jur cu mana pe inima ca aveau niste voci extraordinare si dansau super. Teatrul era si el o bijuterie si fiindca am avut locuri la loja, ne-au dat si sampanie. :))

Capitolul 5 – Drumul spre casa

Dupa spectacol ne-am intors la hostel, am mancat o alta pizza, am baut alte beri si ne-am culcat. Am plecat din Praga pe la 13.00, ora locala. Am prins o noua furtuna de zapada pe autostrada, la fel de groaznica ca si cea din prima zi. In apropiere de granita cu Slovacia, ne-a oprit politia…n-aveam rovignieta pentru autostrada din Cehia. Am platit 500 de coroane si am trecut granita. In Slovacia vremea era super faina. Ne-am oprit in Bratislava sa mancam ceva, din pacate era deja 7 seara, nu mai erau deschise decat pub-urile. Orasul e dragut, nu iesit din comun, doar dragut. Ne-am oprit si in Budapesta sa mancam, eram pe cale sa explodam de la atata mancare, dar na… Am avut o mica tentativa sa dormim in masina in Budapesta, ca era Josh obosit, dar n-a fost sa fie…Batea vantul foarte tare, iar in momentul in care Tibi a inceput cu „ati vazut Final destination?”, ne-a pierit somnul si am dat in crize de ras. Din noblete :))), eu si Tibi am zis ca mergem sa ne plimbam putin ca sa-l lasam pe Josh sa doarma. Ne-a tinut nobletea fix 1 minut jumate, timp in care era sa ne ia vantul pe sus si scenele din Final destination pareau tot mai verosimile. Ne-am intors tipand la masina si am pornit din nou la drum. As vrea sa spun ca drumul spre casa a fost amuzant, dar v-as induce in eroare. Il vedea peJosh inchizand ochii din minut in minut. As putea paria ca a adormit de cateva ori la volan.:-s Eram disperata, baietii in spate dormeau de se rupea masina sub ei, nici ca le pasa. M-am tot rugat de Josh sa oprim in ceva benzinarie, sa doarma putin, dar e incapatanat asta mic. Am oprit abia pe langa Oradea, pe la 5 dimineata. Eu n-am prea putut dormi, mi-era si frig, mancasem prea mult…:)) Pe la 9 dimineata, n-am mai rezistat si l-am trezit pe Josh. Nu s-a suparat, hihi. Culmea culmilor, pe drumul dintre Oradea si Cluj, am tot atipit si ghiciti ce visam. Ciuperci si fasole. =)))))))))) Ei bine, am ajuns si la Cluj dupa vreo 21 de ore de drum.

Si acum iata-ma din nou la lucru. Ciudat, nimic nu s-a schimbat aici…