Cel mai frumos zambet

Iunie 28, 2007 at 10:05 pm (Categorie fara nume :p)

Acum cativa ani m-a oprit pe straduta simetrica. Nu m-a atins, doar s-a apropiat de mine incet si mi-a zis ” Esti ca o zana, stii?”. N-am stiut ce sa-i raspund, asa ca i-am zambit. Si mi-a zambit inapoi. Cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata. Apoi s-a intors si a plecat.

A doua oara cand ne-am intalnit, m-a strigat. „Zana mea”. Mi-a daruit zambetul si a plecat din nou. Au trecut cateva luni, cateva zambete, pana am aflat de ce eram zana lui. Nu pentru ca as fi vreo frumusete rapitoare, ci pentru ca aveam cel mai lung par pe care-l vazuse vreodata. Poate i se citise vreodata o poveste cu zane, candva…cand avea si el parinti. Nu stiu, nici nu l-am intrebat niciodata. Ma multumeam cu zambetul lui. Pe vremea aia avea vreo 15 ani, dar atunci nu stiam asta. Statea la un orfelinat. Imi raspundea la orice intrebare ii puneam. Mi-a spus odata, intr-una din conversatiile noastre de doua minute, ca l-a batut un baiat mai mare. Probabil ca m-am schimbat la fata, pentru ca imediat si-a pus mana usor pe umarul meu si mi-a zis repede ca si-a cumparat un fluier. Si mi-a zambit. Nu ai cum sa nu-i zambesti inapoi. Zambetul lui nu are nimic prefacut, nimic fortat, vine direct din sufletul lui frumos si ti-l ofera fara sa ceara nimic in schimb. Poate doar tot un zambet…

Nu l-am mai vazut cativa ani. Am uitat de el. Pana in seara asta. L-am gasit pe treptele unei cladiri de pe Eroilor. Canta la fluier. M-am apropiat de el, s-a oprit din cantat si mi l-a dat. Mi-a dat zambetul inapoi… Nu ma mai tinea minte, dar eu nu i-am putut uita zambetul. M-am asezat langa el. I-am spus ca ne-am mai intalnit, ca pe vremea aia aveam parul lung, foarte lung. S-a uitat la mine zambind in continuare si mi-a zis ” De ce te-ai tuns? Erai o zana…”.

Si-am povestit. Nu are casa, doarme intr-o fosta cladire a armatei, printre daramaturi. Are o patura si un sac de dormit. Si fluierul. Si nu si-a pierdut zambetul. L-am intrebat daca nu poate sa stea la un azil. Acum ma gandesc cat de stupida am putut fi. Dar el mi-a zambit si mi-a spus ca nu-l lasa orgoliul. Ca vrea sa se angajeze, dar mai intai isi strange bani sa-si ia o haina, pentru ca asa imbracat nu poate merge la nici un interviu. Si vrea sa stranga bani sa inchirieze ceva, orice, pentru ca nu poate sa spuna la interviu ca doarme sub daramaturi. Ii strange cantand la fluier. Pe Eroilor. Dar nu in timpul zilei cand e aglomerat pentru ca nu vrea sa incurce oamenii. Canta seara, de pe la 9… Nu deranjeaza pe nimeni atunci… Canta incet, canta frumos, canta zambind, canta pentru un loc unde sa doarma o luna, pana isi ia primul salariu… S-a gandit sa mearga in Spania, pentru ca acolo e mereu soare… Poate o sa mearga, dar deocamdata mai incearca aici. Asta e tara lui, nu? E micut, firav, arata de 15-16 ani…

Are 24 de ani, il cheama Adi, canta la fluier si are cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata.

Anunțuri

5 comentarii

  1. happyfrog said,

    Oare cum se face ca saptamana asta la inceput am vazut si eu cel mai frumos zambet? Am plans, si nu de bucurie. Eram pe Baritiu, in drum spre serviciu. M-am dat jos din masina lui Andrei si in fata mea s-a postat un pusti cu niste linguri de lemn. M-am uitat in portmoneu sa vad daca nu am ceva marunti. Aveam doar de 10 lei. L-am intrebat cat costa lingura : „2 lei” zice el asa cu un glas moale, „un chilipir”. Am luat o lingura si o furculita si i-am dat aia 10 lei. Am inceput sa ma departez de el, si cand a vazut ca nu vreau rest, mi-a zambit, un zambet vesel si trist in acelasi timp, dar venea din suflet, avea licarire. El era vesel pt banutii aia care i-au ramas, eu plangeam pt sufletul lui de copil nevoit sa vanda linguri de lemn pe strada in loc sa mearga la scoala. Toata ziua aia am purtat zambetul cu mine, si m-am intrebam, de ce trebuie sa existe tristete in zambetul unui copil?

  2. valilingurar said,

    si mie mi se pare uneori ca zambetele autentice se intind pe fetele celor situati la baza ierarhiilor sociale. cu cat urci nivelurile cu atat devii mai fals in zambet, mai imun la bucuriile simple. eu am fost impresionat de zambetele musulmane ale kirgizilor din biskek, un oras mai sarac ca romania comunistilor dar cu mult mai zambitor. aceleasi cladiri gri, cu totul alta luminozitate la nivelul expresiilor faciale. tine si de religie, dar nu cred ca doar asta e secretul. pe aceeasi tema, bucuria tribal de sincera si de simpla din dansurile romilor.

  3. malina said,

    m-au infrigurat cele doua povesti despre cel mai frumos zambet

  4. vitman said,

    speachless….

    tu de ce nu scrii carti?

  5. awakedb said,

    Ai intr-adevar darul de a scrie frumos si atingi lumea acolo unde se zice ca:”nu sunt cuvinte” 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: