Multumesc, Razvan!
Multumesc pentru fiecare clipa din astia 3 ani cat ne-ai fost alaturi. Multumesc pentru traseul din Uefa de anul trecut, multumesc pentru fiecare meci in parte. Multumesc pentru victoria cu 2-1 in fata stelei, in 10 oameni, pentru cea de pe Lia cu 2-0, pentru cea cu dinamo din Giulesti, la fel, multumesc pentru cele mai nenorocite meciuri, cele doua impotriva stelei din Uefa, pentru infrangerile de pe teren prospriu, pentru toate egalurile. Multumesc pentru tot! A fost o perioada in care am trait la intensitate maxima fiecare meci, fiecare ora care se scurgea dupa fluierul final. Am plans si-am ras, m-am bucurat si m-am crizat, am vrut sa ramai, apoi am vrut sa pleci… E bine pentru tine ca pleci, poate-ar fi fost mai bine sa pleci la o echipa mare, dar, ma rog, tu stii mai bine. Pentru noi…ramane de vazut. Acum, fix in acest moment, te regret enorm. Pentru ca asa cum ai stiut tu sa legi o echipa, sa o transformi intr-o familie, nu o sa mai stie nimeni…
Multumesc, Razvan! Bafta la Brasov! Sunt convinsa ca intr-o zi, candva, te vei intoarce la noi. Sa ne vedem cu bine!
Despre finala, nu e mult de spus. Tre’ sa marturisesc ca am vazut asa de bine meciul incat abia ieri am aflat ca Poli a jucat o buna parte din meci in 10 oameni. 
Am vazut meleul creat la mijlocul terenului, dar n-am vazut cartonasul rosu. Nu-mi batea faza asa departe. 
L-am vazut pe Maftei ridicand cupa la ecranul de la peluza noastra, pentru ca nu reuseam sa deslusesc nimic din ce se intampla pe teren.
Poate sunt subiectiva, dar cred ca a fost cea mai impresionanta atmosfera vazuta in Romania la un meci de fotbal. A fost un spectacol deosebit in tribune, un spectacol care a depasit cu mult nivelul fotbalului jucat in teren. Suporterii timisoreni si cei rapidisti au facut dovada unei prietenii cum nu se mai intalneste nicaieri in tara asta. Am mai fost de 3 ori la Timisoara si pot sa jur cu mana pe inima ca pentru un suporter rapidist e cea mai frumoasa deplasare. Tot respectul, Timisoara! Sper ca Poli sa ajunga in cativa ani o echipa pe masura publicului! Bafta!
Rapid…Rapid! Rapid! Rapid! Doar asta-mi suna-n minte… Din nou in Uefa… Cu cine pe banca, cu cine pe teren…inca nu se stie, ramane de vazut. Un singur lucru e sigur. Noi vom fi mereu in tribuna!
A fost frumos! A fost emotionant! A fost altceva decat suntem obisnuiti sa vedem pe stadioane… Cupa, trofeul drag al rapidistilor, a ramas acasa si anul asta. Multumesc, Rapidule!
Multumesc, Razvan! In clipele astea, au ramas doar amintirile frumoase. Si e cert, esti al Rapidului!
